Zilele trecute [23 decembrie], când a început să se topească zăpada, mergeam eu pe trotuar văzându-mi de treaba mea şi deodată văd 16-le că dă în cea mai adâncă baltă, ever, pe care-am vazut-o pe marginea drumului, şi cum nişte stropi jegoşi şi imenşi zboară [slow-motion] spre mine. M-am umplut de apă de şosea din cap până-n picioare, aproape. Aveam pantaloni galbeni. Greş.
Azi mergeam pe acelaşi trotuar, în sens invers, şi văd 16-le că vine => calcule matematice în cap, fug după el, nu fug, fug, nu fug, ok fug. Şi o iau la goană, prin bălţi şi printre obstacole [oameni]. Şi deodată: poc!!! şi un pac-mic. Telefonul din buzunar, împrăştiat delicat într-una din bălţi. Repede l-am strâns şi cu o precizie de focă [animal fără degete] am reasamblat dispozitivul. Care acum are stropi pe ecran, pe dinăuntru.
Peste câteva zile merg la munte. Sper să ningă, măcar zăpada e relativ curată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu